Era ajunul Craciunului. In toata casa era agitatie. Lumea se pregatea de sarbatoarea in sine, facand mici retusuri asupra lucrurilor deja pregatite. Colindele rasunau galagioase in micuta casuta animand atmosfera. In bucatarie micuta fetita isi testa abilitatile bucataresti si incercand sa ajute si poate, sperand ea, sa gateasca ceva. Mama ei umbla agila prin micul spatiu gatind felurite bunatati, zumzaind ca o albinuta de ici colo. Telefonul suna pe masa din bucatarie alaturi de faina facand-o sa tresara la fiecare vibratie. Conform informatiilor primite prin intermediul telefonului, mama trebuia sa plece in curand.
Mica fetita trebuia sa ramana singura in toata casa. Dar se pare ca acesta nu era un motiv de tristete pentru ea, ci din contra unul de bucurie. Sub privirea atenta a mamei sale nu apuca sa faca ce doreste. Asadar, dupa ce toata lumea plecase, se furisa in biblioteca din dormitor si lua o carte din biblioteca. Era cartea mare de bucate din care mama ei se informa mai mereu si din care fura secrete pe care nu apucase sa i le impartaseasca si ei.
Cu pasi marunti ajunse in bucatarie unde trantise cartea pe masa proaspat stearsa si incepuse sa rasfoiasca printre sute si sute de retete. Voia din tot adancul inimii sa gateasca ceva special, ceva pe placul ei ce nu se facea Craciunul acesta. Pagina dupa pagina retetele pareau sa fie din ce in ce mai complicate si mai greu de descifrat. Pe la pagina 375 descoperi, intr-un final reteta mult dorita. Chec cu cacao. Aceasta prajitura i-o facea mama fiicei in trecut. Pas cu pas, fetita urmari instructiunile. Isi aduse intai ingredientele, apoi incepuse sa desfasoare activitatea propriu zisa. Intr-un recipient curat sparse cateva oua, apoi adauga laptele, faina, cateva mirodenii si prepara si compozitia ce trebuia sa vina pe deasupra. Apoi o dadu la cuptor. Timpul zbura repede. Atenta la aparatul cel mare, fetita simti treptat cum mirosurile se impletesc si formeaza o aroma delicioasa si imbietoare.
In cateva ore mama fetitei veni acasa, impreuna cu toti ceilalti. Nu mare ii fu surprinderea sa isi gaseasca mica sa odrasla, in bucatarie atipita pe scaun langa cuptor. Spre norocul ei, checul minune nu era ars, ba din contra, numai bun. Cand fusese scos de la cuptor si asezat pe o tavita, s-a putut observa cum prajitura se lasa usor. Fetita uitase un mic ingredient, dar destul de important. Praful de copt!
Pana la urma prajitura a fost folosita pe post de biscuiti, care au fost destul de deliciosi si apreciati de oaspetii invitati.
Morala – Nu conteaza daca gresesti atata timp cat incerci!