Exista un fel de magie ciudata in jurul unei fantani a dorintelor si nu are nicio legatura cu faptul ca iti pui dorintele si aspiratiile intr-o bucatica de metal si o arunci in apa, in speranta ca aruncand bani – la propriu – ti se va indeplini dorinta, oricare ar fi ea. Magia consta in faptul ca fantanile dorintelor sunt niste lucruri care par sa inchida partea aceea a creierului nostru care e usor afurisita.
Sa zicem ca treci pe langa o fantana in care oamenii arunca cu monezi. Esti sarac lipit si fiecare banut este pretios. Gasesti un 50 de bani pe jos, langa fantana. Ce faci? Probabil ridici moneda. Acum, mutam moneda putini pasi mai incolo ca sa fie in fantana. O mai ridic? Nu. Probabil ca nu. Este apa murdara acolo, dar ceva apa murdara nu se pune ca obstacol cand e vorba de vremuri disperate care cer masuri disperate. In acea fantana, moneda a devenit sacra. E visul cuiva! E dorinta cuiva! Nu poti sa te atingi de dorinta lui!
Fantanile dorintelor sunt practic portofele cu bani gratis. Nu este ceva cu adevarat care sa ne opreasca sa luam banii. Nu-si plateste nimeni rata la banca folosind banii aia, dar acea fantana este plina cu 30 de potentiali burrito sau un jackpot de bilute saltarete din oricare supermarket.
Trecem pe langa, fiind perfect constienti ca alaturi de afla o pusculita ascunsa sub forma de un parc de apa jalnic, si nu e nevoie sa depui niciun fel de efort pentru a o sparge si lua banii, dar cand ideea de a lua banii ne atinge, ni se aprinde si empatia: „Eu n-as vrea ca dorinta mea sa fie furata.” Empatia pentru dorintele ridicole ale unui necunoscut – singurul lucru care sta intre tine si o eternitate de bani pentru tonomatele de parcare.