Invata valoarea lui Hristos pentru a trai duhovniceste, ca un copil al Lui

Invata valoarea lui Hristos pentru a trai duhovniceste, ca un copil al Lui

De cate ori ai renuntat in viata, cu bucurie, la ceva ce ti-ai fi dorit sau ti-ar fi placut, pentru a face pe altcineva fericit? Sau de cate ori ai facut asta pentru a ca asa ar fi fost corect si potrivit? Renuntarea la sine este poate una dintre cele mai dificile lupte pe care le are de dus omul in calatoria sa pe pamant.

A dobandi pacea pe care numai Hristos o poate oferi este divin si in aceeasi masura de greu pentru cei mai multi. Unii nici nu il cunosc si nici nu inteleg de ce exista, spre exemplu, cele 10 porunci, ce rol au acestea. Obisnuim sa ne agatam de lucruri si dorinte pamantesti. In loc sa cautam sa il avem pe El, alergeam neincetat dupa bogatii, pe care oricum le va manca molima. Inconstienti sau nepasatori fata de suflet, ne adancim in bezna acestei lumi, savarsim pacatele ca si cum ar fi normale si astfel ne indepartam de Cer.

Realitatea lumii actuale si cum trebuie sa traim in ea

Un crestin adevarat este cel care poate sa le lase pe toate, atunci cand se cere si sa ii urmeze Lui. Dar cati au aceasta renuntare, la viata personala, materiala? Cei mai multi nici nu concep un astfel de gand. Sa ofere din ceea ce au castigat celor sarmani? Toate acestea ar trebui sa insemne putin pentru noi, crestini numindu-ne. Cand nu reusim aceasta detasare de sine, inseamna ca nu cunoastem cu adevarat din Hristos, din jertfa Lui si din cum ar trebui sa ii urmam modelul.

Cand avem clipe de cercetare si meditatie, cati dintre noi citim predici crestine, sau in Cuvantul Sfant pentru a patrunde in intelesul celor ce ne sunt nedeslusite? Numai astfel devenim crestini practicanti, care recunosc valoarea lui Hristos si a unei vieti traite sub ascultarea Sa. Cand nu facem astfel, inseamna ca ne iubim doar pe noi. Pe cand iubirea cea mai curata si profunda ar trebui sa fie pentru Cel ce ne-a creat.

Atunci cand esti pus in situatia de a renunta la un lucru, fie pentru binele propriu, fie pentru al unui apropiat, atunci te cunosti cu adevarat. Viata este un examen si la sfarsit sunt incununati cei care au trait o viata de fii duhovnicesti, o viata de iubire si smerenie, de bunatate, de mila, de ascultare.

Problema este ca trairea noastra inca este lumeasca. Ne amestecam cu toate cele pierzatoare de suflet – vicii, placeri trecatoare, amagiri, ganduri confuze, intrebari care nu isi au locul, si astfel pierdem din vedere Tinta, cea spre care ar trebui sa privim neincetat.

Ca avem o credinta slaba inca vedem in ceea ce facem si suntem. Grija prea mare pentru ziua de maine, pentru cele ale trupului, ne face sa uitam ca si sufletul are nevoie de ingrijire. In fapt, acesta ar trebui sa fie prioritar, dar cat intelegem si cat infaptuim noi asta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *