Un sentiment de tristete pentru o dragoste…

Un sentiment de tristete pentru o dragoste…

Traiesc clipe de cojmar in acest moment. Unica mea femeie, care mi-am jurat vietii mele ca nu o sa o las, tocmai mi-a spus ca s-a despartit de mine si ca nu ma mai iubeste. Nu imi dau seama , cu toate ca m-a ranit atat de mult, eu nu puteam sa plec de langa ea. Eu nu imi vad viata fara ea, si orice as face nu mi-o pot scoate din gand. Gandul ca nu mai este langa mine ma distruge… gandul ca a plecat si m-a lasat ma face un om fara iubire. Stau si plang, o strig dar ea nu vine, sunt foarte trist si mi-o imaginez cum sta in fata mea si imi jura dragoste eterna. Pentru mine a fost si este in continuare o minune, trimisa de Dumnezeu pentru ca m-a vazut trist. Iata ca vorbele si discutiile celorlalte persoane a reusit sa tensioneze relatia noastra si sunt tare suparat de asta.

Citeam articole despre oameni care nu isi gasesc jumatatea, eu mi-am gasit-o dar nici eu nici ea nu a reusit sa apreciem asta. Stau si suspin, sufar ce as mai putea sa fac cand ea mi-a spus vorbele astea ? Sunt singur, totul imi este pustiu, traiesc o viata care nu mai are nici un sens. Mai are viata sens fara ea ? Nu, singura persoana cu care ma intelegeam si la care tineam cel mai mult m-a lasat… Poate ca si eu am fost destul de exigent, dar niciodata nu si-a vazut defectele. De fiecare data cand am reusit sa stau de vorba cu ea sa ii spun ce am gresit eu sau ce a gresit ea, mereu eu eram cel vinovat, niciodata nu si-a recunoscut viina. De cele mai putine ori recunostea si isi cerea scuze, dar asta este 1% din total.

Viata mea, din acest moment nu mai este la fel. Mereu cand ne certam, ne impacam, dar niciodata nu s-a pus problema sa spuna cineva ca nu mai iubeste. Ea a facut-o si eu chiar daca as vrea sa mai fac ceva, dragostea ei nu se poate schimba. Gandul la singuratate ma face sa nu imi mai pot continua viata, si nu stiu ce sa mai fac. Acum inteleg de ce atatea lume se omora pentru o dovada de dragoste si pentru lucruri destea……

Un caz care l-am intalnit a fost ca o fetita a fost calcata pe trecerea de pietoni si omorata… Prietenul ei a spus ca se omoara, si i-a promis in public ca se vor vedea in curand… Iata ca noi oamenii constientizam cat de importanta este persoana de langa noi, si cat bine ne face doar in situatii destea, cand nu mai este, si ca nu poti repara asta.

Iata ca am ajuns la deznodamant, dar oare ? ce va face ? eu cu gandul ca este cu altcineva nu pot trai… o iubesc din suflet si asta nu pot schimba. In fiecare dimineata ma trezeam cu ea, seara adormeam amandoi, fiecare moment il treceam impreuna, eram unul langa altul si mai bine si la rau.

 

Cine imi va mai spune noapte buna, sau buna dimineata cum imi spunea ea mie ? In viata oricat ai iubii, sau cati bani ai avea… nu poti schimba un om… Eu il iubeam si incercam sa ii fac toate poftele, dar degeaba, ea nu vedea asta.

Oare totul s-a terminat, sau este un nou inceput ? Sa mai crezi in iubire ? nu prea cred….Totul este pustiu in viata mea, dar ce rost mai are acum sa mai zic ceva, sau sa mai aduc totul inapoi. Dragostea cu sila nu se poate, odata ce ea a spus ca nu ma mai iubeste, pentru ce mai lupt ? Inainte stiam un lucru… ca ma iubeste, si ca orice s-ar intampla asta nu se va schimba.

Am ajuns sa stau si sa plang, sa sufar, sa imi blestem zilele pentru tot. Poate ca este vina mea, ca ea nu ma mai iubeste, dar ce as mai putea sa schimb eu.

Atitudinea mea fata de ea, nu pot spune ca a fost corecta. Si da, recunosc, mereu tipam la ea, mai mereu vorbeau urat cu ea, i-am spus si de cateva ori ca vreau sa ne despartim, a suferit din cauza mea, dar stiti ceva, niciodata nu i-am spus ca nu o iubesc. Niciodata despartirile sau vorbele mele nu au durat mai mult de 1 minut. Fiecare om, are controlul lui, eu nu pot controla furia si vorbele spuse atat de rapid. Da stiu, si imi recunosc greseala, am reactii necontrolate cateodata, si spun vorbe pe care le regret.

Acum vine vorba despre atitudinea ei. Cum este ea ? Dreptatea este punctul ei forte. Cu toate ca a gresit, niciodata nu a recunoscut asta. Daca eu am inceput, si ea ma vorbeste urat cu mine, sau face orice alt lucru, mereu va fi vina mea.

Oare mai exista dragoste adevarata la ea ? Nu stiu ce sa mai cred. Omul la draci spune orice, dar niciodata nu va spune cuvintele ” nu te mai iubesc” doar ca sa fie lasata impace sau sa faca cum a facut ea. Nu isi da seama, poate ca este prea mica nu are o gandire foarte buna, poate ca intr-o zi va sta in genunchi, si va constientiza ce a facut, dar ce sa mai zic… totul ramane scris in vorbe…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *